Interactiune om animal.

-          In ce moment al zilei exact este cel mai bine sa renunti la forma ta umana si sa incepi sa te transformi in animal? Cum adica ce animal?

Nu trebuie sa faci pe inocentul/inocenta. Stii foarte bine la ce animal ma refer. Animalul acela care zace ascuns in adancurile tale, care urla si se zbate sa iasa la suprafata pentru a-ti satisface nevoile.

Toate nevoile pe care tu ca si fiinta umana educata si inundata de constiinta le amani, le ignori in speranta ca vor disparea.

Defapt tot ceea ce reusesti sa faci este sa ii dai timp animalului sa-si gandeasca o strategie de evadare.

Probabil ca intr-un fel il umanizezi facand asta, sau probabil ca nu. Probabil va fi umanizat pana cand reuseste sa te convinga “to let him out a bit, to go play”, dar imediat ce a iesit la suprafata, nu va mai pleca pana cand nu vor fi satisfacute toate nevoile, arse toate gradinile, omorati toti inocentii etc, etc.

Atunci, oare, nu e mai bine sa nu te lasi victima unei divizari? Sa intelegi ca pana la urma nu e treaba unui animal sa incerce sa puna in ordine unele aspect ale vietii tale, si sa incepi sa le accepti ca si parte integrata din tine, din ceea ce te tine in viata.

Deci, ce-ar fi sa iti iei animalul la o discutie, cat mai repede posibil, si sa incepi negocierile de preluare?

Pentru viitorul iubit.

Dragule,

Asa cum m-ai cunoscut, voi fi mereu: intr-o countiuna schimbare si regasire a E-ului. Si daca intelegi pe deplin ca voi fi in acelasi timp femeie de cariera, fiica, iubita, dansatoare (nu profesionista neaparat) si multe altele, ne vom intelege. De asemenea, te rog nu incepe un joc fara sa discutam in prealabil regulile, pentru ca, te asigur, voi ajunge sa te bat cu propriile arme.

I am a lover, not a fighter, dar cand mi se declara razboi, nu voi sta la tratative de pace, dimpotriva, ma voi inarma si voi porni la razboi cu fruntea sus si moralul ridicat, pregatita sa nu renunt pana cand nu voi castiga, indiferent cate batalii voi pierde pe parcurs.

In schimb, daca ma inviti la un dans in doi, ma vei vedea imbracata in cea mai frumoasa si eleganta rochie, pregatita sa urmez pasii pe care ma conduci.

De asemenea, nu imi cere ceea ce stii ca nici tu nu poti oferi, sau, si mai clar, nu imi cere.

Nu imi spune cum esti, ori cum crezi tu ca esti - Vei ajunge sa te contrazici.

Nu face ceea ce crezi tu ca imi va face mie pe plac – Vei ajunge sa nu mai fii tu.

Nu declara sentimente inainte sa le ai – Vei seta anumite asteptari nefondate.

Te-am ales pentru ce esti, ramai cu mine pentru ce sunt.

Cu drag,

Andra

12.10.2014

De cateva ore am inteles, ca viata mea nu prea mai e viata mea, ci pur si simplu o las in “grija” altor persoane. Nu ma refer la orice persoane. Ma refer la acele persoane care ma cunosc (oh ce gluma buna). Totusi, daca acele persoane ma cunosc, si imi dirijeaza viata in directia in care eu ar trebui sa o dirijez, pentru ca asta vreau defapt-ceea ce aleg ele pentru mine, ca doar ele ma cunosc- de ce devin tot mai confuza?

Pai e simplu: ori persoanele nu ma cunosc; ori se identifica in ceea ce sunt, si in aiureala vietii lor, au impresia ca e mai simplu sa dirijezi pe unul mai debusolat ca ei; ori persoanele astea chiar ma cunosc si eu am fost mereu paralela cu viata mea.

Oricum ar fi, sunt intr-un joc infinit, la care habar nu am de reguli, pentru ca, pana in final, eu sunt pionul. Si la ce bun sa fiu macar pion, daca nici culoarea nu o pot alege?!

Nu-i nimic, punem stop acestui joc. Pionul s-a trezit. Pionul vrea sa schimbe tabla.

Joc nou, reguli clare. Adio jucatori nehotarati, acum Pionul devine Jucator 

Facem progrese.

Aud constant sunetul unei persoane care plange. Persoana lipsita de orice urma de umanitate. Sau nu? De ce o aud? De ce plange? Cine e persoana respectiva? De ce nu o pot defini, dar totusi o simt? Ce vrea de la mine? Vreau sa se opreasca. Oh tu fiinta proasta, iti ordon sa te opresti din plansul tau frenetic! Iti ordon sa ma lasi sa traiesc! Iti ordon…

Cum sa imi ordon mie sa nu simt? Cum sa imi ordon mie sa nu imi cant durerea pe care am tot ascuns-o? Cum sa imi ordon mie sa ma las in pace? Cum sa imi impun autodistrugerea?

Now or never.

Acum e momentul sa decizi. Decizia e a ta, te priveste in mare masura, dar frumos e sa instiintezi persoanele pe care macar partial le implica. Daca e sa fie vorba de un adio, fii pe buzunarul tau si spune direct. Degeaba ai impresia ca menajamentele te vor ajuta. Nu ajuta la nimic. Pur si simplu iti mai adaugi pietre in ghiozdan, si iti va fi al naibii de greu sa il cari.Plus ca zdrobesti cu cioburile din pietrele respective inimi, si le zdrobesi pe degeaba. Asa ca nu face si pe altii sa sufere daca tu suferi!

Fragment 1

Uneori ai senzatia ca esti curatat de toate rele care le-ai facut, in momentul in care cineva iti umple inima. Mai bine zis iti da iluzia ca iti umple inima, pentru ca defapt ti-o goleste. O goleste de orice resentiment, de orice gram de iubire ramas acolo de secole. O goleste de binele si calmul care zacea in ea. Si iti da la schimb neliniste, dor arzator, agitatie, oboseala, stari nevrotice si de nesiguranta.

Totusi, macar iti da ceva la schimb...

Walls

Toti avem pereti. Pentru ca toti avem case. Daca am ramane fara case, nu am mai avea pereti.

Asa si eu, ca si toti, am pereti (multi ,pentru ca am 2 case).

Si ce te faci cand vine cineva si iti sugereaza sa-i demolezi? Mai zidesti pereti!!! Ca sa fii sigur de o treaba. Nasol e cand realizezi ca omul ala ti-a sugerat sa iti darami casa, pentru ca ar vrea si i-ar place, sa te ia intre peretii lui. Atunci sa vezi tu demolari si dezastru ce ramane in urma.

Mai departe, ce se intampla cand tu ai inceput sa darami din ziduri….si omul se decide ca nu te mai ia in casa lui?

Stai in cort!

Acomodare

Hai sa nu ne mai ascundem dupa deget, si sa nu mai pretindem ca avem 3 ani si credem in basme. Viata e o treaba serioasa deci eu spun sa o luam ca atare. Unde ne grabim atata frate? Ca sa ne dam seama ca tot acolo ajungem? Nu-i pont sa agiti spiritele si sa le trezesti din somn, ca se infurie.Fix asa sta treaba...calm, usor, pana se obisuieste lumea cu stilul. Nu-ti baga asa bocancii in viata nimanui, indiferent, ca sigur are sa dea cu virgula. Stai incet, cu grija, ca-si revine..fiecare are timp de acomodare, cu schimbarea.

Nonculori

La un moment dat in viata toti avem demonii nostrii. Si parca in multimea aia de negru ce te inconjoara apare si un cliseu. Adica mirifica pata de culoare, sau luminita de la capatul tunelului sau steaua aia ce inca o vezi in zori de zi. Numeste-o cum vrei, tot nu e ce vezi. E doar o chestie ce distorsioneaza putin negrul ala si-l face gri. Si daca stai putin sa te uiti a culor, e mai depresiv griul acela decat negrul. Negrul e pur. Griul e o chestie manjita cu alb. Asa ca, daca tot esti in stadiul de negru, ramai la el pana se aprind neoanele.

Invartita

Stii ce sunt eu? O idioata. Nu pentru ca am idei, ci pentru ca sunt. Da frate, toti care existam, sub o forma sau alta, ne numim idioti. doar ca eu sunt mai idioata decat majoritatea. De ce? Pentru ca eu nu sunt mediocra. deci cand sunt sau fac ceva, e musai sa fie treaba la superlativ. Mnah si uite-asa, la superlativ adica, ma invart in jurul cozii si iau tot aceleasi decizii proaste, ca doar ce naiba...daca se poate, de ce nu? Oricum, important e ca sunt mandra de deciziile mele. pe moment ce-i drept....dar nici nu le regret. Macar sunt convinsa ca la un moment dat ma prind de schema si-mi revin... Odata tot are sa-mi dea una din decizii o "perversa ca la Targu Ocna" peste ochi de-am sa ma trezesc, sau de-am sa orbesc. Oricum, macar am sa realizez in sfarsit ca am realizat ceva ce era demult realizat, consemnat, notat si ce mai vrei tu.

Cius!

Oameni

Ştii că este o perioadă în viaţa ta, când ai impresia că nu mai sunt oameni pe pământ? Nu, nu ma refer la momentele alea mega romatice în care eşti doar tu cu jumătatea ta. Mă refer la momentele alea când vezi lume multă, dar nu vezi oameni. Mnah uite-aşa am păţit şi eu. Din fericire, fix în momentul ăla, au ieşit dintr-o ceaţă de fum, fix 5 oameni. Şi ce oameni!!! M-am mirat, ei au cântat, eu am ascultat. Şi am plutit pe acordurile lor, ce curgeau cu măiestrie din suflete.
BRAVO OAMENILOR !!!

Vampiri.

Desi lumea se uita la filme cu vampir, jura ca nu crede ca exista. E adevarat ca ei spera sa existe, dar nu ar recunoaste niciunu. E foarte tentanta ideea de viata vesnica, fara sa se gandeasca ce inseamna defapt vesnicia. Realitatea pura e ca vampiri exista si se afla cate unul in fiecare din noi. Suntem vampirii propriei vieti. O stoarcem de vlaga in fiecare zi si o nimicim. O secam, sperand sa isi revina in ziua urmatoare.

Multi

Pe lumea asta is prea multi oameni prosti...Prea multi. Avem neaparat nevoie de un Hitler...Da nu-i problema...natiune mai asteapta putin, ca se va naste unul si va veni...te va cauta, te va purifica, te va vindeca.

De la capat

Inteleg. Inteleg prea multe lucruri care imi dau prea multe intrebari. Vreau raspunsuri. Poate pentru ca vreau raspunsurile nu le obtin. Nu conteaza, eu le vreau. Dar cer prea mult de la o iluzie care defapt nu are rapunsuri. si daca nu are raspunsuri are intrebari? Ha ha...alta intrebare. Twisted "tranzistor" sau mai pe romaneste: mindfuck! Da ii fain....tare fain sa cauti raspunsuri la intrebari care in interiorul cutiei craniene al multor persoane nu exista...si nu ar fi bai ca nu exista intrebarile...da macar raspunsuri daca ar fi. Nu mai vreau raspunsuri. Liniste si pace; vor veni si ele candva...and again....relativitatea ce-mi incurca ea treburile. Nu de alta, dar apare fix cand nu trebuie....fix cand vreau sa clarific treburile. Cand mi-e ok cu ele complicate si incalcite, timpul se dilata, zilele au 100 de ore, nu mai trec, altele nu mai vin... dar si asa, eu o iau de fiecare data de la capat, si de fiecare data schimb punctul. Dar care mai e rostul punctului daca pana la urma si dupa el mai scrii propozitii fara sens dupa propozitii fara sens? Prea mare confuzie se creeaza...HAOSUL E LA PUTERE! So, LONG LIVE THE CHAOS!!!

Nu am pus punct

Adio miresme ciudate, adio ceata adio creieri pisati de ganduri clar obscure. Adio mancare dulce, calda suculenta.EfemerE batraneti ale tineretii, zambete dulci-amare, inghet cald al scheltului ciment. Nimic niciodata nu vine, nimic niciodata nu pleaca. Toate sunt, toate raman, toat revin. Toate le simti, toate le induri. Taci! Dormi! Plangi! Toate tine-le, toate gandeste-le, toate viseaza-le, toate traieste-le, TOATE IARTA-LE. Nimic nu va fi al lor, toate vor fi ale tale. Pana si ce este al lor vei simti tu. Doar tu! Nu uita, dar IARTA. Toate sunt trecatoare si toate raman...nimic nu e real, sunt din alt univers. Alta zi, acelasi timp: 24 de ore 1440 minute 86400 secunde. 3 zile!!! al naibii varsta, te-ai ofilit. Bine ca nu a fost inainte de vreme...sau a fost inainte de vreme? Einstein cu teoria lui....dintr-odata totul e prea relativ. PUNCT.

Material de consum (?)

Greu e ceea ce urmeaza sa scriu. E greu pentru ca stiu ca e adevarat desi inca sunt confuza, si poate ca e cum e pentru ca sunt confuza. But here it goes. Incerc sa fac prea multe lucruri odata. Mai multe decat as puta sa duc la capat. Ce e mai trist e ca deja stiu asta, si totusi, nu ma opresc. Nu ma opresc, pentru ca vreau sa demonstrez ca defapt eu pot. Stiu si cui vreau sa ii demonstrez asta. Ce pacat ca nu poate sa "see through me" sau e mai ok "see me". In ambele cazuri, eu tot consum energie, care ma consuma pe mine. Pana la urma eu nu inteleg de ce continui sa demonstrez ceva, orice, cuiva care nu ma vede. De ce ma consum degeaba?

Silent night

Atat de linistit poate fi un oras mare in timpul noptii...poti auzi cum alearga trenurile pe autostrada lor, nestinghrite, nederanjate de nimic.... A suuuuuper decis!!! Cand am sa cresc mare, ma fac tren. Am sa vad lume si lumea....multa lume. Persoane, vietati, plante,sine, fier rece, vant, roua, rasarit, soare, canicula!!!!

...

in fiecare zi ma intreb ce vreau de la mine, de la viata, de la altii. cred in destin, si mai cred ca tu ti-l croiesti. Si asa cum ti-l croiesti, il si porti.in fiecare zi mai faci o pensa..mai descosi pe anumite locuri...uite-asa. pana se potriveste. Deci in fiecare zi il ajustezi cate putin. Pana cand? pana cand mori. asta daca nu te multumesti cu putin. Si eu nu ma multumesc cu putin.

Questions...

Do you know why I don't really like asking questions to people? First, because so many times the answers aren't true, real, from heart. This makes me mad! Second, nonetheless of the answer, real or not, it's supposed to create an immage of that person. That would also mean, that I should start caring about that person, that the answers create. Once I start caring, I might get hurt. Being hurt it's not such a pleasant feeling. Much more less that what I'm searching for. So, these being said, I have no more questions...

Awesome!!!

This week started more than nice. I met some new people, that are more than cool, nice and super-duper great!!! I started exerciseing again, and btw, i feel much better trying to be in shape (even though it drains me out). Found some new great songs...and finally finished writing my paper. So, thumb up fo life, and the little things that make life the best damn thing that could ever be!