miercuri, 15 octombrie 2014

Interactiune om animal.

-          In ce moment al zilei exact este cel mai bine sa renunti la forma ta umana si sa incepi sa te transformi in animal? Cum adica ce animal?

Nu trebuie sa faci pe inocentul/inocenta. Stii foarte bine la ce animal ma refer. Animalul acela care zace ascuns in adancurile tale, care urla si se zbate sa iasa la suprafata pentru a-ti satisface nevoile.

Toate nevoile pe care tu ca si fiinta umana educata si inundata de constiinta le amani, le ignori in speranta ca vor disparea.

Defapt tot ceea ce reusesti sa faci este sa ii dai timp animalului sa-si gandeasca o strategie de evadare.
Probabil ca intr-un fel il umanizezi facand asta, sau probabil ca nu. Probabil va fi umanizat pana cand reuseste sa te convinga “to let him out a bit, to go play”, dar imediat ce a iesit la suprafata, nu va mai pleca pana cand nu vor fi satisfacute toate nevoile, arse toate gradinile, omorati toti inocentii etc, etc.

Atunci, oare, nu e mai bine sa nu te lasi victima unei divizari? Sa intelegi ca pana la urma nu e treaba unui animal sa incerce sa puna in ordine unele aspect ale vietii tale, si sa incepi sa le accepti ca si parte integrata din tine, din ceea ce te tine in viata.


Deci, ce-ar fi sa iti iei animalul la o discutie, cat mai repede posibil, si sa incepi negocierile de preluare?

luni, 13 octombrie 2014

Pentru viitorul iubit.

Dragule,

Asa cum m-ai cunoscut, voi fi mereu: intr-o countiuna schimbare si regasire a E-ului. Si daca intelegi pe deplin ca voi fi in acelasi timp femeie de cariera, fiica, iubita, dansatoare (nu profesionista neaparat) si multe altele, ne vom intelege. De asemenea, te rog nu incepe un joc fara sa discutam in prealabil regulile, pentru ca, te asigur, voi ajunge sa te bat cu propriile arme.

I am a lover, not a fighter, dar cand mi se declara razboi, nu voi sta la tratative de pace, dimpotriva, ma voi inarma si voi porni la razboi cu fruntea sus si moralul ridicat, pregatita sa nu renunt pana cand nu voi castiga, indiferent cate batalii voi pierde pe parcurs.

In schimb, daca ma inviti la un dans in doi, ma vei vedea imbracata in cea mai frumoasa si eleganta rochie, pregatita sa urmez pasii pe care ma conduci.

De asemenea, nu imi cere ceea ce stii ca nici tu nu poti oferi, sau, si mai clar, nu imi cere.

Nu imi spune cum esti, ori cum crezi tu ca esti - Vei ajunge sa te contrazici.

Nu face ceea ce crezi tu ca imi va face mie pe plac – Vei ajunge sa nu mai fii tu.

Nu declara sentimente inainte sa le ai – Vei seta anumite asteptari nefondate.

Te-am ales pentru ce esti, ramai cu mine pentru ce sunt.

Cu drag,

Andra

duminică, 12 octombrie 2014

12.10.2014

De cateva ore am inteles, ca viata mea nu prea mai e viata mea, ci pur si simplu o las in “grija” altor persoane. Nu ma refer la orice persoane. Ma refer la acele persoane care ma cunosc (oh ce gluma buna). Totusi, daca acele persoane ma cunosc, si imi dirijeaza viata in directia in care eu ar trebui sa o dirijez, pentru ca asta vreau defapt-ceea ce aleg ele pentru mine, ca doar ele ma cunosc- de ce devin tot mai confuza?

Pai e simplu: ori persoanele nu ma cunosc; ori se identifica in ceea ce sunt, si in aiureala vietii lor, au impresia ca e mai simplu sa dirijezi pe unul mai debusolat ca ei; ori persoanele astea chiar ma cunosc si eu am fost mereu paralela cu viata mea.

Oricum ar fi, sunt intr-un joc infinit, la care habar nu am de reguli, pentru ca, pana in final, eu sunt pionul. Si la ce bun sa fiu macar pion, daca nici culoarea nu o pot alege?!

Nu-i nimic, punem stop acestui joc. Pionul s-a trezit. Pionul vrea sa schimbe tabla.


Joc nou, reguli clare. Adio jucatori nehotarati, acum Pionul devine Jucator