Fragment 1

Uneori ai senzatia ca esti curatat de toate rele care le-ai facut, in momentul in care cineva iti umple inima. Mai bine zis iti da iluzia ca iti umple inima, pentru ca defapt ti-o goleste. O goleste de orice resentiment, de orice gram de iubire ramas acolo de secole. O goleste de binele si calmul care zacea in ea. Si iti da la schimb neliniste, dor arzator, agitatie, oboseala, stari nevrotice si de nesiguranta.

Totusi, macar iti da ceva la schimb...

Walls

Toti avem pereti. Pentru ca toti avem case. Daca am ramane fara case, nu am mai avea pereti.

Asa si eu, ca si toti, am pereti (multi ,pentru ca am 2 case).

Si ce te faci cand vine cineva si iti sugereaza sa-i demolezi? Mai zidesti pereti!!! Ca sa fii sigur de o treaba. Nasol e cand realizezi ca omul ala ti-a sugerat sa iti darami casa, pentru ca ar vrea si i-ar place, sa te ia intre peretii lui. Atunci sa vezi tu demolari si dezastru ce ramane in urma.

Mai departe, ce se intampla cand tu ai inceput sa darami din ziduri….si omul se decide ca nu te mai ia in casa lui?

Stai in cort!

Acomodare

Hai sa nu ne mai ascundem dupa deget, si sa nu mai pretindem ca avem 3 ani si credem in basme. Viata e o treaba serioasa deci eu spun sa o luam ca atare. Unde ne grabim atata frate? Ca sa ne dam seama ca tot acolo ajungem? Nu-i pont sa agiti spiritele si sa le trezesti din somn, ca se infurie.Fix asa sta treaba...calm, usor, pana se obisuieste lumea cu stilul. Nu-ti baga asa bocancii in viata nimanui, indiferent, ca sigur are sa dea cu virgula. Stai incet, cu grija, ca-si revine..fiecare are timp de acomodare, cu schimbarea.

Nonculori

La un moment dat in viata toti avem demonii nostrii. Si parca in multimea aia de negru ce te inconjoara apare si un cliseu. Adica mirifica pata de culoare, sau luminita de la capatul tunelului sau steaua aia ce inca o vezi in zori de zi. Numeste-o cum vrei, tot nu e ce vezi. E doar o chestie ce distorsioneaza putin negrul ala si-l face gri. Si daca stai putin sa te uiti a culor, e mai depresiv griul acela decat negrul. Negrul e pur. Griul e o chestie manjita cu alb. Asa ca, daca tot esti in stadiul de negru, ramai la el pana se aprind neoanele.

Invartita

Stii ce sunt eu? O idioata. Nu pentru ca am idei, ci pentru ca sunt. Da frate, toti care existam, sub o forma sau alta, ne numim idioti. doar ca eu sunt mai idioata decat majoritatea. De ce? Pentru ca eu nu sunt mediocra. deci cand sunt sau fac ceva, e musai sa fie treaba la superlativ. Mnah si uite-asa, la superlativ adica, ma invart in jurul cozii si iau tot aceleasi decizii proaste, ca doar ce naiba...daca se poate, de ce nu? Oricum, important e ca sunt mandra de deciziile mele. pe moment ce-i drept....dar nici nu le regret. Macar sunt convinsa ca la un moment dat ma prind de schema si-mi revin... Odata tot are sa-mi dea una din decizii o "perversa ca la Targu Ocna" peste ochi de-am sa ma trezesc, sau de-am sa orbesc. Oricum, macar am sa realizez in sfarsit ca am realizat ceva ce era demult realizat, consemnat, notat si ce mai vrei tu.

Cius!

Oameni

Ştii că este o perioadă în viaţa ta, când ai impresia că nu mai sunt oameni pe pământ? Nu, nu ma refer la momentele alea mega romatice în care eşti doar tu cu jumătatea ta. Mă refer la momentele alea când vezi lume multă, dar nu vezi oameni. Mnah uite-aşa am păţit şi eu. Din fericire, fix în momentul ăla, au ieşit dintr-o ceaţă de fum, fix 5 oameni. Şi ce oameni!!! M-am mirat, ei au cântat, eu am ascultat. Şi am plutit pe acordurile lor, ce curgeau cu măiestrie din suflete.
BRAVO OAMENILOR !!!

Vampiri.

Desi lumea se uita la filme cu vampir, jura ca nu crede ca exista. E adevarat ca ei spera sa existe, dar nu ar recunoaste niciunu. E foarte tentanta ideea de viata vesnica, fara sa se gandeasca ce inseamna defapt vesnicia. Realitatea pura e ca vampiri exista si se afla cate unul in fiecare din noi. Suntem vampirii propriei vieti. O stoarcem de vlaga in fiecare zi si o nimicim. O secam, sperand sa isi revina in ziua urmatoare.

Multi

Pe lumea asta is prea multi oameni prosti...Prea multi. Avem neaparat nevoie de un Hitler...Da nu-i problema...natiune mai asteapta putin, ca se va naste unul si va veni...te va cauta, te va purifica, te va vindeca.

De la capat

Inteleg. Inteleg prea multe lucruri care imi dau prea multe intrebari. Vreau raspunsuri. Poate pentru ca vreau raspunsurile nu le obtin. Nu conteaza, eu le vreau. Dar cer prea mult de la o iluzie care defapt nu are rapunsuri. si daca nu are raspunsuri are intrebari? Ha ha...alta intrebare. Twisted "tranzistor" sau mai pe romaneste: mindfuck! Da ii fain....tare fain sa cauti raspunsuri la intrebari care in interiorul cutiei craniene al multor persoane nu exista...si nu ar fi bai ca nu exista intrebarile...da macar raspunsuri daca ar fi. Nu mai vreau raspunsuri. Liniste si pace; vor veni si ele candva...and again....relativitatea ce-mi incurca ea treburile. Nu de alta, dar apare fix cand nu trebuie....fix cand vreau sa clarific treburile. Cand mi-e ok cu ele complicate si incalcite, timpul se dilata, zilele au 100 de ore, nu mai trec, altele nu mai vin... dar si asa, eu o iau de fiecare data de la capat, si de fiecare data schimb punctul. Dar care mai e rostul punctului daca pana la urma si dupa el mai scrii propozitii fara sens dupa propozitii fara sens? Prea mare confuzie se creeaza...HAOSUL E LA PUTERE! So, LONG LIVE THE CHAOS!!!

Nu am pus punct

Adio miresme ciudate, adio ceata adio creieri pisati de ganduri clar obscure. Adio mancare dulce, calda suculenta.EfemerE batraneti ale tineretii, zambete dulci-amare, inghet cald al scheltului ciment. Nimic niciodata nu vine, nimic niciodata nu pleaca. Toate sunt, toate raman, toat revin. Toate le simti, toate le induri. Taci! Dormi! Plangi! Toate tine-le, toate gandeste-le, toate viseaza-le, toate traieste-le, TOATE IARTA-LE. Nimic nu va fi al lor, toate vor fi ale tale. Pana si ce este al lor vei simti tu. Doar tu! Nu uita, dar IARTA. Toate sunt trecatoare si toate raman...nimic nu e real, sunt din alt univers. Alta zi, acelasi timp: 24 de ore 1440 minute 86400 secunde. 3 zile!!! al naibii varsta, te-ai ofilit. Bine ca nu a fost inainte de vreme...sau a fost inainte de vreme? Einstein cu teoria lui....dintr-odata totul e prea relativ. PUNCT.

Material de consum (?)

Greu e ceea ce urmeaza sa scriu. E greu pentru ca stiu ca e adevarat desi inca sunt confuza, si poate ca e cum e pentru ca sunt confuza. But here it goes. Incerc sa fac prea multe lucruri odata. Mai multe decat as puta sa duc la capat. Ce e mai trist e ca deja stiu asta, si totusi, nu ma opresc. Nu ma opresc, pentru ca vreau sa demonstrez ca defapt eu pot. Stiu si cui vreau sa ii demonstrez asta. Ce pacat ca nu poate sa "see through me" sau e mai ok "see me". In ambele cazuri, eu tot consum energie, care ma consuma pe mine. Pana la urma eu nu inteleg de ce continui sa demonstrez ceva, orice, cuiva care nu ma vede. De ce ma consum degeaba?

Silent night

Atat de linistit poate fi un oras mare in timpul noptii...poti auzi cum alearga trenurile pe autostrada lor, nestinghrite, nederanjate de nimic.... A suuuuuper decis!!! Cand am sa cresc mare, ma fac tren. Am sa vad lume si lumea....multa lume. Persoane, vietati, plante,sine, fier rece, vant, roua, rasarit, soare, canicula!!!!

...

in fiecare zi ma intreb ce vreau de la mine, de la viata, de la altii. cred in destin, si mai cred ca tu ti-l croiesti. Si asa cum ti-l croiesti, il si porti.in fiecare zi mai faci o pensa..mai descosi pe anumite locuri...uite-asa. pana se potriveste. Deci in fiecare zi il ajustezi cate putin. Pana cand? pana cand mori. asta daca nu te multumesti cu putin. Si eu nu ma multumesc cu putin.

Questions...

Do you know why I don't really like asking questions to people? First, because so many times the answers aren't true, real, from heart. This makes me mad! Second, nonetheless of the answer, real or not, it's supposed to create an immage of that person. That would also mean, that I should start caring about that person, that the answers create. Once I start caring, I might get hurt. Being hurt it's not such a pleasant feeling. Much more less that what I'm searching for. So, these being said, I have no more questions...

Awesome!!!

This week started more than nice. I met some new people, that are more than cool, nice and super-duper great!!! I started exerciseing again, and btw, i feel much better trying to be in shape (even though it drains me out). Found some new great songs...and finally finished writing my paper. So, thumb up fo life, and the little things that make life the best damn thing that could ever be!

'neatza soare!!!

De pe la inceputul saptamanii am un plan. Cum am observat eu ca de ceva timp incoace ploua,in fiecare dimineata cand ma trezesc salut soarele. DA! Soarele. Stiu ca nu a aparut deocamdata, dar daca il salut, poate, poate, apare! Nu vreau sa fiu cobe, dar functioneaza. Ieri, inainte sa ploua torential, a aparut. E drept ca poate a facut-o in ciuda, dar a aparut. Asadar, 'neatza soare!!!

Timp

Nu stiu cum se face, dar mai nou nu am timp. Tare mi-ar place sa pot sa cumpar catva de la oricine. Dar de la cine? Doar nu e ca si cum ai putea sa mergi la un om oarecare sa-l rogi sa-ti vanda timp. Nu ca poate nu ar vrea, dar cum sa-l vanda? Ca degeaba iti da un ceas.Iti vinde timp trecut.Dar tu nu vrei un timp trecut, tu clar vrei un timp viitor...adica eu vreau. Problema, ajunge pana la nivelul unitatii de masura a timpului. De ce am divizat in halul asta timpul? Nu era destul sa avem ca unitate de masura doar ora? Sau si mai bine...doar ziua? Astfel nu ar fi trecut asa de mult timp.

Carusel

De fiecare data cand ma inchid in camera mea mica si obscura, ajung si imi pun aceeasi intrebare: de ce prefer sa fiu izolata in aceasta camera in momentele in care ma simt trista? Pur si simplu stau in cotul meu si privesc in gol. Ma gandesc la toate si la nimic...la ce a fost. Dar de ce niciodata la ce va fi? Mereu acelasi monolog, aceleasi intrebari, aceeasi camera obscura. Acelasi decor. Uneori ma intreb daca intotdeauna camera a fost atat de obscura si iar apare intrebarea: de ce prefer sa fiu izolata in aceasta camera? Acelasi carusel ma ameteste si ma doboara. Aceleasi intrebari care imi chinuie gandurile. Cat de lung va fi acest carusel, pentru care nici macar nu am platit! Si, totusi ce ironie! Toti vor in carusel si platesc pentru un tur, iar eu care l-am primit gratis vreau sa cobor, vreau sa se termine turul... nu e un carusel obsnuit,asta e sigur, mai ales ca incape in gandurile mele.

Nu are nume

Putine chestii in viata ma obsedeaza...si printre astea se numara si obsesia de obsesii. Ciudata treaba ii chestia asta. Sa fi obsedat de o obsesie, dar sa fi atat de obsedat incat sa te obsedeze... E si putin stresant, daca stau bine si ma gandesc. Pana si ganditul la obsesii e o obsesie. Deci...oare, defapt sa am mai multe obsesii decat imi dau eu seama, sau decat vreau eu sa-mi dau seama? Al naibii de obsedanta intrebare despre obsesii!!!

Amestec

Asta simt eu acum. Un amestec de disperare, iubire, frica, fericire, calm dar totusi neliniste.
Stiu exact din ce cauza. Partea trista e ca nu pot sa o spun "out loud".
De ce? pentru ca pe "cauza" pur si simplu nu ar interesa-o, deci nu ar face nimic sa ma ajute sa ajung la echilibru.
Deci am sa ma mai chinui si am sa mai dansez cu sentimentele acestea contrare, pana cand "cauza" va "muri" din viata mea... sau pana cand isi va da seama ca a gresit...