Carusel

De fiecare data cand ma inchid in camera mea mica si obscura, ajung si imi pun aceeasi intrebare: de ce prefer sa fiu izolata in aceasta camera in momentele in care ma simt trista? Pur si simplu stau in cotul meu si privesc in gol. Ma gandesc la toate si la nimic...la ce a fost. Dar de ce niciodata la ce va fi? Mereu acelasi monolog, aceleasi intrebari, aceeasi camera obscura. Acelasi decor. Uneori ma intreb daca intotdeauna camera a fost atat de obscura si iar apare intrebarea: de ce prefer sa fiu izolata in aceasta camera? Acelasi carusel ma ameteste si ma doboara. Aceleasi intrebari care imi chinuie gandurile. Cat de lung va fi acest carusel, pentru care nici macar nu am platit! Si, totusi ce ironie! Toti vor in carusel si platesc pentru un tur, iar eu care l-am primit gratis vreau sa cobor, vreau sa se termine turul... nu e un carusel obsnuit,asta e sigur, mai ales ca incape in gandurile mele.