Nonculori

La un moment dat in viata toti avem demonii nostrii. Si parca in multimea aia de negru ce te inconjoara apare si un cliseu. Adica mirifica pata de culoare, sau luminita de la capatul tunelului sau steaua aia ce inca o vezi in zori de zi. Numeste-o cum vrei, tot nu e ce vezi. E doar o chestie ce distorsioneaza putin negrul ala si-l face gri. Si daca stai putin sa te uiti a culor, e mai depresiv griul acela decat negrul. Negrul e pur. Griul e o chestie manjita cu alb. Asa ca, daca tot esti in stadiul de negru, ramai la el pana se aprind neoanele.

Invartita

Stii ce sunt eu? O idioata. Nu pentru ca am idei, ci pentru ca sunt. Da frate, toti care existam, sub o forma sau alta, ne numim idioti. doar ca eu sunt mai idioata decat majoritatea. De ce? Pentru ca eu nu sunt mediocra. deci cand sunt sau fac ceva, e musai sa fie treaba la superlativ. Mnah si uite-asa, la superlativ adica, ma invart in jurul cozii si iau tot aceleasi decizii proaste, ca doar ce naiba...daca se poate, de ce nu? Oricum, important e ca sunt mandra de deciziile mele. pe moment ce-i drept....dar nici nu le regret. Macar sunt convinsa ca la un moment dat ma prind de schema si-mi revin... Odata tot are sa-mi dea una din decizii o "perversa ca la Targu Ocna" peste ochi de-am sa ma trezesc, sau de-am sa orbesc. Oricum, macar am sa realizez in sfarsit ca am realizat ceva ce era demult realizat, consemnat, notat si ce mai vrei tu.

Cius!