sâmbătă, 20 septembrie 2008

New feelings


Urasc...de cand ma stiu urasc totul....pana si faptul ca trebuie sa iubesc il urasc...si invers...iubeam faptul ca urasc....era o ura egoista, aparent sincera cu mine...pana cand....am realizat ca ura aceasta ma dizolva, ma stergea, ma facea pur si simplu sa nu mai fiu om...ci o faptura de piatra....dar imi doream sa fiu asa...totul era mult mai usor...eu nu sufeream.....cel putin asa mi se parea mie..... pana intr-o zi, cand pur si simplu am inceput sa iubesc. Intr-adevar iubeam...dar iubeam o alta persoana de piatra. Desi inima mea incepuse sa prinda viata, avea sa fie zdrobita. Tot ceea ce construisem eu prin ura: scutul meu protector impotriva suferintei ; a fost daramat de iubire, prima slabiciune ascunsa a mea.

Nu am sa o iert niciodata pe acea persoana, nu am sa ma iert nici pe mine. Dar am sa urasc si am sa iubesc de-o potriva, facandu-ma o persoana de piatra, cu inima de aur.

Un comentariu:

Caro spunea...

nu trebuie sa urasti cu aceeasi intensitate cu care iubesti, pentru ca atunci ai fi capabila sa distrugi intreaga lume cu ura ta...nu ar trebui sa urasti, in primul rand, pentru ca nu faci decat sa dai la o parte ce e frumos si sa vezi doar partile gri...dar cum totul tine de alegere, este alegerea ta daca vrei sa stralucesti in viata sau daca vrei sa te stergi de pe fata pamantului...

pot doar sa-ti spun ca voi fi alaturi de tine >:D<