Taste

M-am trezit, intr-o amorteala de mormant. Tot ce mai simt este gustul unei tigari fumte pe jumatate, si aroma unei cafele amare aburinde, amestecat cu un dulce miros al pielii lui. Gust si miros atat de proaspat si totusi vechi. Miros cunoscut, de siguranta, protectie, afectiune, nepasare. Doua lucruri care pur si simplu ma tin in amorteala, ma incatuseaza in trecut si totusi ma ajuta sa traiesc acum. Niciodata nu as fi crezut ca va fi atat de bine si ca-mi va placea atat de tare sa-mi traiesc trecutul in prezent.
Vreau sa renunt la starea de amorteala, sa ies din mormant dar nu vreau sa pierd gustul si aroma. Vreau prezentul sa fie prezent si tracutul, trecut.
Daca ar fi intr-adevar asa, prezentul va deveni trecut si amorteala va fi mai adanca. Un fel de somn de veci, in care gustul si mirosul ce le ador acum ma vor tine in alt trecut, in alta amorteala.