De la capat

Inteleg. Inteleg prea multe lucruri care imi dau prea multe intrebari. Vreau raspunsuri. Poate pentru ca vreau raspunsurile nu le obtin. Nu conteaza, eu le vreau. Dar cer prea mult de la o iluzie care defapt nu are rapunsuri. si daca nu are raspunsuri are intrebari? Ha ha...alta intrebare. Twisted "tranzistor" sau mai pe romaneste: mindfuck! Da ii fain....tare fain sa cauti raspunsuri la intrebari care in interiorul cutiei craniene al multor persoane nu exista...si nu ar fi bai ca nu exista intrebarile...da macar raspunsuri daca ar fi. Nu mai vreau raspunsuri. Liniste si pace; vor veni si ele candva...and again....relativitatea ce-mi incurca ea treburile. Nu de alta, dar apare fix cand nu trebuie....fix cand vreau sa clarific treburile. Cand mi-e ok cu ele complicate si incalcite, timpul se dilata, zilele au 100 de ore, nu mai trec, altele nu mai vin... dar si asa, eu o iau de fiecare data de la capat, si de fiecare data schimb punctul. Dar care mai e rostul punctului daca pana la urma si dupa el mai scrii propozitii fara sens dupa propozitii fara sens? Prea mare confuzie se creeaza...HAOSUL E LA PUTERE! So, LONG LIVE THE CHAOS!!!