De cateva ore
am inteles, ca viata mea nu prea mai e viata mea, ci pur si simplu o las in “grija”
altor persoane. Nu ma refer la orice persoane. Ma refer la acele persoane care
ma cunosc (oh ce gluma buna). Totusi, daca acele persoane ma cunosc, si imi
dirijeaza viata in directia in care eu ar trebui sa o dirijez, pentru ca asta vreau
defapt-ceea ce aleg ele pentru mine, ca doar ele ma cunosc- de ce devin tot mai
confuza?
Pai e simplu:
ori persoanele nu ma cunosc; ori se identifica in ceea ce sunt, si in aiureala
vietii lor, au impresia ca e mai simplu sa dirijezi pe unul mai debusolat ca
ei; ori persoanele astea chiar ma cunosc si eu am fost mereu paralela cu viata
mea.
Oricum ar fi,
sunt intr-un joc infinit, la care habar nu am de reguli, pentru ca, pana in
final, eu sunt pionul. Si la ce bun sa fiu macar pion, daca nici culoarea nu o
pot alege?!
Nu-i nimic,
punem stop acestui joc. Pionul s-a trezit. Pionul vrea sa schimbe tabla.
Joc
nou, reguli clare. Adio jucatori nehotarati, acum Pionul devine Jucator
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu